Pret sau castig?

Atunci cand asteptarile pe care le ai se afla la un nivel ridicat,atunci cand iti doresti tot ce e mai bun si mai frumos.In acel moment poti spune ca avem un lucru in comun.Poate primul si ultimul sau poate unul dintre multele lucruri.

Cum ar fi sa ai ceva la care multe persoane viseaza si spera ca intr-o buna zi vor avea si ele?!

Ceva de genul unui super baiat care pare sa aiba toate calitatile:un aspect super,o vestimentatie pe care nu si-o permit prea multi si un zambet care te face sa ai fluturi in stomac.Ti se pare ca lumea e a ta si parca nimic si nimeni nu mai conteaza.E prea frumos ca sa para real,insa e la fel de real ca mirarea pe care o simt uneori atunci cand ma gandesc ca eu sunt cea pe care el a ales-o.

Care este pretul acestei fericiri?Pai e simplu...In fata unei asemenea persoane cuvantul meu este mic,mic,mic.Mic si neinsemnat!Un alt pret pe care il platesc e acela ca niciodata nu il simt ca fiind al meu cu tot sufletul si trupul.Si cand zic asta nu ma refer neaparat la lucruri trupesti,ci la o simpla imbratisare sau cine stie...Poate un simplu sarut pe care uneori mi-l doresc mai mult decat orice.

Teoretic am cel mai frumos prieten din tot liceul,iar practic nu sunt sigura daca el isi doreste cu adevarat sa fiu a lui,asa cum mi-l doresc eu pe el.

Mereu mi-am dorit un prieten care sa preia controlul asupra situatiei,insa niciodata nu mi-am imaginat ca poate fi asa incomod.Si stii de ce?Pentru ca sincera sa fiu cu mine...Nu simt nimic pentru el,decat o atractie si atat.Nu simt nici dragoste,nici nimic in afara atractiei.Oare asta sa fie inceputul a ceva frumos sau poate sfarsitul a ceva ce nu a inceput inca bine.Sa numesc relatia asta ca fiind un pret pe care trebuie sa il platesc pentru a avea o companie "selecta"sau e un castig?