Maine e un azi cu alt nume

Cred ca m-ai prins.Azi sau poate ieri,nu sunt sigura cand...Dar,sunt absolut sigura ca m-ai prins.Ma intreb:Oare ti-ai dorit asta?Sau a fost ceva care a aparut brusc in viata ta...?!Am impresia ca nu esti nici tu prea sigur,asa-i?
Nu stiu daca conteaza nici macar unde esti,atata timp cat gandul meu e mereu la tine.Imi doresc intr-o zi sa te trezesti,iar primul lucru pe care-l faci e sa-mi dai un telefon,sa ma intrebi ce fac...Asta daca nu esti in stare sa-mi zici "Buna!".Chiar imi doresc enorm lucrul asta...Si ce daca azi e joi?Care-i problema daca a plouat?Ce conteaza daca n-am vorbit inca astazi?Azi...Azi,am nevoie de tine,caci maine o sa fie tot un azi,doar ca un azi,cu un alt nume.Eu azi,joi,te vreau!Nu maine...Caci maine o sa pleci poate...La o alta EA sau cine poate sti?!
Cineva mi-a zis sa am grija de tine...Dar cum pot face asta,cand tu nu vrei?Cand tu nu imi ceri asta...Vreau sa tipi si sa ma implori sa raman in viata ta.Dar la fel ar fi si daca mi-ai zice ca sunt frumoasa...sau urata,nu stiu.
Se face tarziu.Poate prea tarziu,pentru a-mi dori sa mai primesc macar un apel de la tine.
Eu cred ca maine,da sigur maine...Maine o sa ma suni.Sau poate nici maine.

Dar sa stii ca se face tare tarziu.Asa tarziu ca nu mai am timp sa te astept.Dar sa te iubesc?Nici nu cred ca se pune problema.

                                           Pret sau castig?

Atunci cand asteptarile pe care le ai se afla la un nivel ridicat,atunci cand iti doresti tot ce e mai bun si mai frumos.In acel moment poti spune ca avem un lucru in comun.Poate primul si ultimul sau poate unul dintre multele lucruri.

Cum ar fi sa ai ceva la care multe persoane viseaza si spera ca intr-o buna zi vor avea si ele?!

Ceva de genul unui super baiat care pare sa aiba toate calitatile:un aspect super,o vestimentatie pe care nu si-o permit prea multi si un zambet care te face sa ai fluturi in stomac.Ti se pare ca lumea e a ta si parca nimic si nimeni nu mai conteaza.E prea frumos ca sa para real,insa e la fel de real ca mirarea pe care o simt uneori atunci cand ma gandesc ca eu sunt cea pe care el a ales-o.

Care este pretul acestei fericiri?Pai e simplu...In fata unei asemenea persoane cuvantul meu este mic,mic,mic.Mic si neinsemnat!Un alt pret pe care il platesc e acela ca niciodata nu il simt ca fiind al meu cu tot sufletul si trupul.Si cand zic asta nu ma refer neaparat la lucruri trupesti,ci la o simpla imbratisare sau cine stie...Poate un simplu sarut pe care uneori mi-l doresc mai mult decat orice.

Teoretic am cel mai frumos prieten din tot liceul,iar practic nu sunt sigura daca el isi doreste cu adevarat sa fiu a lui,asa cum mi-l doresc eu pe el.

Mereu mi-am dorit un prieten care sa preia controlul asupra situatiei,insa niciodata nu mi-am imaginat ca poate fi asa incomod.Si stii de ce?Pentru ca sincera sa fiu cu mine...Nu simt nimic pentru el,decat o atractie si atat.Nu simt nici dragoste,nici nimic in afara atractiei.Oare asta sa fie inceputul a ceva frumos sau poate sfarsitul a ceva ce nu a inceput inca bine.Sa numesc relatia asta ca fiind un pret pe care trebuie sa il platesc pentru a avea o companie "selecta"sau e un castig?